Fluide newtoniene. Pe langa fluidele carora li se aplica ecuatia lui Newton, numite fluide newtoniene, se cunosc fluide care au o alta comportare. F/ A = ?G = Pv. Pentru fluide de tipul prezentat de unele solutii coloidale si de unele suspensii, dependenta dintre Pv (presiunea tangentiala) si G este mai complicata. Acesta dependenta este reprezentata pe axe printr-un garfic de forma concava pentru fluide ce prezinta vascozitate structurala (curgerea conducand la modificari de structura in interiorul fluidului), si printr-un garfic de forma convexa pentru fluide ce prezinta fenomenul de reopexie. Fluid newtonian este este cel a acrui dependenta dintre G si Pv este reprezentata printr-un grafic care contine originea sistemului de axe.

Reologie. Reologia este capitolul din macanica in care se studiaza deformatiile si curgerile ca actiuni ale unor forte.

Dintre proprietatile materialelor cu care se ocupa reologia, studiul nostru este interesat de cele esentiale, si anume de vascozitate. In cazurile ideale, limita, se deosebesc astfel materiale vascoelastice si vascoplastice, palsticitatea si elasticitatea fiind proprietati esentiale.

Fenomenele de tipul celor descrise intervin in multe aplicatii practice. Astfel, intr-o serie de cazuri, se pune problema emulsionarii unui lichid in masa altui lichid. Emulsionarea echivaleaza cu o importanta crestere a ariei suprafetei lichidului emulsionat, ceea ce este insotita de o crestere a energiei de suprafata cu atat mai mare cu cat valoarea tensiunii interfaciale a celor doua lichide este mai mare. Pentru a micsora aceasta tensiune interfaciala se folosesc substante numite emulgatori, care, adsorbindu-se pe suprafata de separatie a celor doua lichide, cauzeaza descresterea tensiunii interfaciale. Intr-o alta serie de experiente se folosesc substante numite agenti de umezire al caror rol este de a ajuta udarea, de catre apa, a unor corpuri hidrofobe, adica a unor corpuri fata de care unghiul de contact pentru apa este mare. Aceasta se realizeaza prin micsorarea tensiunii superficiale a apei si, uneori, prin formarea unui strat pe suprafata solidului, strat orientat cu gruparile care au afinitate pentru apa, spre exterior. Atat intr-un caz, cat si in celalalt, valoarea cosinsului unghiului creste, deci marimea unghiului scade, ceea ce permite udarea corpului solid de catre lichidul cu care este in contact.

       O actiune analoaga o au agentii numiti detergenti, folositi, de exemplu, pentru degresare si care deplaseaza dtratul de suprafata straina (de exemplu, garsime) de pe suprafata unui material.

       Dimpotriva, in unele cazuri este necesar ca unghiul de contact sa fie marit, astfel ca o suprafata sa fie geru de udat de lichidul cu care vine in contact. Acest rezultata se obtine tot prin actiunea unor substante care, acoperind suprafata lichidului cu un strat subtire, schimba valoarea tensiunii superficiale a acelui lichid.

       Substantele care au poprietatea de a se adsorbi pe suprafata unui lichid, miscorand tensiunea superliciala se numesc substante tensio-active sau capilar-active. Adsorbtia nu conduce, in general la formarea unui strat superficial alcatuit numai din substanta capilar-activa deoarece, prin cresterea concentratiei acestei substante in stratul superficial apare, intre acest strat si restul lichidului, un gradient de concentratie care conduce la o difuzie a substantei capilar-active dinspre suprafata spre interior. Cand viteza de adsorbtie si cea de difuzie devin egale, se atinge un echilibru.

       Cele mai multe substante organice micsoreaza tensiunea superficiala a apei si sunt adsorbite pe suprafata libera apa-aer, pe cand cele mai multe substante anorganice maresc tensiunea superficiala a apei astfel incat, la echlibru, concentratia stratului superficial este mai mica decat a solutiei.