1.1 Frecarea uscata

   Dupa cum se cunoaste frecarea uscata este caracterizata prin contactul direct al suprafetelor intre care nu se interpune nici un film de lubrifiant, cu exceptia unor molecule absorbite din mediul gazos inconjurator( molecule de O , N , H2O etc..)

   In studierea fenomenului complex al frecarii , incepand cu frecarea uscata, conceptiile si ipotezele enuntate in diferite perioade reflecta defapt evolutia cunoasterii naturii corpului solid.Leonardo da Vinci a observat ca rezistentele la frecare opuse de corpuri , static sau la viteze mici erau proportionale cu greutatea lor si independente de suprafata geometrica de contact si ca netezind sau ungand suprafetele se poate  reduce frecarea. Experimentele facute de da Vinci probabil in anul 1500 au fost reluate de Amontons si extinse sistematic de Coulomb (1785 ),descrise de Beck (1906) si Hart ( 1925) precum si de Bowden si Tabor (1950).

   O a doua etapa care intereseaza mai mult are la baza admiterea teoriei moleculare . O putem considera ca incepand din sec. XVIII si continuand pana in zilele noastre.

"        In 1734 fizicianul englez Dezaguillet , explica pentru prima data frecarea ca rezultat al invigerii  fortelor de interactiune moleculara a suprafetelor corpurilor respective.Aceasta teorie isi gaseste apoi sprijinul in lucrarile si teoriile lui Ewing (1982) , Hardv (1934) , Prandtl (1928) Tomlinson ( 1929) si apoi Deraghin ( 1934)

Tot in aceasta categorie se poate situa si cunoscuta teorie  a lui Bowden si Tabor (1939) prin care frecarea se datoreaza  ruperii puntilor de sudura ce se formeaza in principal dotorita interactiunilor moleculare la temperaturi presupuse a fi ridicate in punctele de contact sau daca metalele respective  permit formarea de compusi solizi intermetalici.

Se poate metiona de asemena si teoria lui Barteonov ( 1954 ) cu aplicare la polimeri care se bazeaza pe ipoteza moleculara cinetica a structurii metalice.

"        Pe masura elaborarii dezvoltarii teoriei elasticitatii , explicatia frecarii se orienteaza si spre aceasta directie  si anume , se ia in consideratie deformarea suprafetei la patrunderea asperitatilor celeilate suprafete . Fizicianul englez Lesli (1801) isi imagineaza frecarea sa fiind produsa de o unda de deformatie care se deplaseaza in fata fiecarei asperitati ce patrunde in coprul deformabil.

Holm (1938) , Bowden si Tabor (1939) si Marchant (1940) au meritul de a fi fructificat idea deformarii plastice pt explicarea legilor lui Coulomb fata de incercarea lui Tomlinson de a comfirma prima lege admitand numai deformari elastice

Ming Feng (1951) este de parere ca asa cum la inceputul frecarii exista o oarecare rugozitate , pe parcursul ei se formeaza in continuare noi rugozitati.

"        In sfarsit mai aproape de adevar se situeaza teoriile mixte ale frecarii . Coulomb este primul care emite o astfel de teorie in 1779 considerand frecarea un rezultat atat al invingerii fortelor de aderenta dintre suprafete cat si al "urcarii" pe mici asperitati . Totusi el a tras concluzia prematura ca primul efect ar fi foarte mic fata de cel de-al doilea.

Dintre teoriile mixte face parte si teoria lui Ernest si Merchant ( 1940) care arata ca frecarea se datoreaza asperitatilor si fortelor moleculare.

Mai recent datorita lui Davies , Kuznetov , Semenov , etc.. s-a dezvoltat o teorie energetica-cuantica a frecarii uzarii.